eRomânia are nevoie de tine!
De 1.000 de zile, România este o forţă mondială în eRepublik.
Peste 10.000 de români numără eRomânia.
O ţară mică precum e a noastră, a dat deja dovadă de o forţă extraordinară în lumea virtuală, în confruntarea la care participă alături de alte 60 de ţări ale lumii. Puterea şi prestigiul ei va creşte şi mai mult dacă şi tu vei deveni e-cetăţean român.
În ţara noastră virtuală, democraţia este neaşteptat de reală şi niciun vis nu este imposibil!
eRepublik este un joc pe internet şi totodată un simulator social, o altfel de oglindă a lumii. Nicio clipă nu vei fi singur şi rătăcit în această lume cu totul nouă. Vei fi întâmpinat de concetăţeni care îţi vor îndruma primii paşi, ca să înţelegi ce se întâmplă în jurul tău. Îţi vor spune ce poţi face ca să devii, din „bebeluş“, un e-cetăţean matur şi pe picioarele tale. Alegerea îţi aparţine: poţi deveni om de afaceri, funcţionar, politician sau ziarist de succes, ambasador, congresman sau chiar... preşedinte! Nu în ultimul rând, poţi fi un soldat de nădejde al ţării sau, de ce nu, acel comandant care să poarte trupele româneşti prin toată e-lumea, din victorie în victorie. Poţi scrie cu mâna ta e-istoria! Iar dacă gloria nu te tentează, îţi poţi alege un trai liniştit, lucrând la o firmă în program flexibil, citind presa e-republicană sau stând la un pahar de vorbă pe chat cu prietenii.
Distracţia, ca şi tensiunea, sunt maxime în eRepublik. Iar comunitatea românească pe care o vei găsi acolo este una dintre cele mai active, mai unite şi mai respectate din întreaga e-lume.
E timpul să vii printre noi! Te aşteptăm cu prietenie la www.erepublik.com!
Viitor sau Ironie?
Ce-a fost, ce este, ce va fi... O întoarcere in timp, clipirea prezentului si orizontul sumbru al viitorului... Oare putem schimba ceva? ... Sau ne vom complace in aceasta degradanta societate pe care noi am distrus-o? Ori vom trai in nepăsare, in ignoranţă, in pasivitate si in indolenţă neamestecându-ne în propriile noastre vieți, neimplicându-ne in propria noastră existenţa? Acesta este meditaţia la care vă provoc şi schimbarea pentru care lupt.
Google Search
Custom Search
duminică, ianuarie 23, 2011
miercuri, ianuarie 19, 2011
joi, aprilie 08, 2010
Looking in the past...
It is a shame to see how fast and easily
We deteriorate our soul mindlessly
Becoming slaves to greed and selfishness
In this never-ending struggle to find happiness…
So why do I even bother to repair broken swords
Of fallen warriors on too many battlefields?
Why do I try passionately to develop a theory
If there is always another version of the story?
It would have been simpler just to follow,
Not to interfere in the outlook of this hollow,
Troubled, even impossible human race
But my conscience could not erase
The past that reveled me a diabolic side
Of the ones that cover their tears with a smile
And keep pushing our lives to the edge
Just to have their vile revenge
Although the same questions remained inside…
So why do I pretend I have answers
When all I have are accusations?
Why do I try to fight an enemy
When all I can see in this fog is me?
Cand speranța moare...
Ziua-și atârnă ușor de gene
Pactul roșu dintre zei,
Insomnia, cuget cu migrene,
Trage greu de ochii mei...
Patrunzând în taina morții,
Vine noaptea-ntr-al zarii soare
Și din hazard vad în fața sorții
Cele trei mari pete de culoare...
Și m-auzi vorbind cu cerul,
De se tulbură si marea,
Ca a turnat pe rana sarea,
Și in nas mi-a pus piperul :
- Ce-aduci tu acum în țară
Traficant de fantezie,
Partizan de viața-amară
E o speranță pustie...
Arta în stare de ebrietate
Acum, la pistol viteză,
Vrei sa-ți desenez geneză
Și-ți dorești și-aceea sclipire
De se varsa-ntr-o clipire?...
Cred c-ai prefera și-un trainic
Ceai de drojdii aromate
Și pompos intitulate
Doar-s făcute de un sadic...
Eu încep a scrie-orbește
Tu tacuta-ți bei licoarea
Și esența se topește
Și se-npraștie duhoarea...
Cu pasiune, te lasă-n sânge
Curiozitatea masochistă
Și te uiți cum foaia plânge
Cu cerneală neagră, tristă...
Ce-am adus atunci pe lume
Nici Lui Dumnezeu-i place
Că paharul facea spume
Și nu mă mai lăsa în pace...
Dar beția nu-i o scuză
De-a-ți abandona copilul!
De-i o hâdosenie pe panza
Tot a ta e semnatura...
Și acum ea stă ascunsă
Să nu iși arate fața
Într-o carte e patrunsă
Infașurată de o ață.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)