Nu sunt sublimele din grotesc plagiate
Este pura, trista realitate.
Nu e filosofia pitagoricului prost,
Este „Cutia Pandorei” din „Patul lui Procrust”.
Nu e joc de cuvinte printre ideologii sfinte,
E o rupere de vechi morminte...
Nu e pedeapsa capitala la tăcere,
E conştiinţa pedepsită la măceluri.
Nu e un tunet de idei străpunse!
Trecutul, Prezentul, Viitorul sunt doar truse...
Dacă n-ai înţeles nimic
Nu-i nimic... de înţeles!
E doar ceaiul de la plic
Opiu cu gust de stres...
Un comentariu:
Un exemplu foarte bun de artă poetică. Îmi place ideea.
Încearcă și tu să nu mai mănînci litere, uneori poate fi stresant să stai să descifrezi cuvinte. Și eventual niște diacritice ar fi bune.
Revenind la capitolul textului, ce pot să spun... te felicit pentru felul în care folosești metafora, pentru că personal m-am săturat de sutele de ”băiețași lirici” din poezia românească așa-zisă postmodernistă.
Adrian
Trimiteți un comentariu