Si sa nu uitam trecutul, sa nu uitam legenda,
Mitul, cavalerii, intelepciunea acelor vremuri
Demult apuse-n valul ce ne-a luat, puratat
Peste timp si spatiu, un prezent
Ce adapost nu ne confera, nici ajutor nu ne ofera...
Sa nu uitam povestea, copilaria, magia,
Nuanta de gri ce da culoarea,
Din vremuri de demul apuse-n valul ce ne-a luat, purat
Peste timp si spatiu, un prezent
Ce adapost nu ne confera, nici ajutor nu ne ofera...
Sa nu uitam nici binele, nici raul,
Ce-n complementaritate coexista,
Si paradoxal, poveste trista,
Se mutileaza pentru ciclul ce exista
In lupta dintre ele,
In vremuri nu demult apuse,
Transpuse-n viata noastr-a tuturor,
Caci lupta cea mai veche
Nu v-ajunge-odata la final
Caci pentru-acel umil, banal,
Cerc al regenerarii sacre,
Echilibrul este-acum biruitor!
Sa nu uitam nici marsavia, nici onoarea
Nici ochiul ce-ntretaie zarea,
Nici pumnul ce din roca scoate
Sabia al carei destin strabate...
Sa nu uitam nici umbra ce-nconjoara
O lume-n treaga cu-a ei sfoara,
Sa nu uitam pe cel ce nu-i vazut
Ca-n toiul nopti el a aparut
Si mai adanca-i rana otravitului pumnal
Din mana amicului far’ de egal...
Luati aceaste vorbe de demult
Calauza in drumul ce-a-nceput...
